Imunodepresia: cum să o diagnostichezi și să o tratezi

Sistemul imunitar este un scut împotriva virușilor, bacteriilor și bolilor, dar, din păcate, nu funcționează întotdeauna în mod corespunzător. Ce este imunodepresia și care sunt cauzele ei? Cum poate fi rezolvată problema? Cum este tratată? Aflați aici tot ce trebuie să știți.

Auzim din ce în ce mai des despre sistemul imunitar ca fiind sistemul de apărare al organismului împotriva amenințărilor interne și externe.

Din nefericire, deși organismul este o mașinărie perfectă, acesta este pus la încercare de anumite condiții și comportamente și poate suferi de imunodepresie.

Ce este sistemul imunitar?

Sistemul imunitar este un complex de celule, organe, substanțe și mediatori specializați, capabili să apere organismul împotriva agresiunii agenților interni sau externi.

Acest sistem complex se activează ori de câte ori percepe o amenințare internă (de exemplu, mecanismele de funcționare defectuoasă) sau externă (de exemplu, viruși și bacterii) la adresa integrității organismului.

Când se poate vorbi de imunodepresie?

Apărările imunitare nu sunt infailibile și uneori pot funcționa mai puțin eficient sau deloc. Ne confruntăm cu o stare de imunodepresie sau imunodeficiență.

Cei afectați au o apărare imunitară slabă sau complet absentă și sfârșesc prin a se îmbolnăvi mai frecvent decât ceilalți.

Tipuri, simptome, cauze, diagnostic și tratament de imunodepresie

Un sistem imunitar compromis presupune o serie de probleme, boli și riscuri, dar poate fi susținut și întărit prin investigarea tipului, simptomelor și factorilor declanșatori.

Tipuri de imunodepresie

Atunci când apărarea imunitară este ineficientă sau nu funcționează, acest lucru duce la imunodepresie, care poate fi clasificată folosind diferite criterii.

• Distincție – Criteriul de distincție urmărește să recunoască ce element al sistemului imunitar a fost compromis.
• Origine – Imunodepresia poate fi ereditară sau dobândită ca urmare a unei afecțiuni sau a unui comportament. În acest din urmă caz, se caută cauzele.

Distingerea tipului de imunodeficiență este importantă pentru recunoașterea cauzelor și găsirea tratamentului potrivit.

Imunodepresia, cauzele

Criteriile de diferențiere ne duc din nou la cauzele responsabile de eficiența sau de funcționarea defectuoasă a sistemului imunitar.

Criteriul de distincție

Prin aplicarea criteriului de distincție, este posibil să se identifice un tip de imunodeficiență pentru fiecare componentă a sistemului imunitar deficitară sau cu funcționare defectuoasă.

• Imunodepresia umorală – Aceasta este legată de deficitul sau absența anticorpilor, a plasmocitelor și a limfocitelor B din sistemul imunitar, ca urmare a activității unor agenți infecțioși, cum ar fi Giardia intestinalis sau Streptococcus pneumoniae și a unor boli precum SIDA și leucemia.
• Imunodepresia prin deficit sau absența limfocitelor T – Deficitul sau absența limfocitelor T (globule albe specializate în combaterea infecțiilor virale) este legată de prezența limfomului, chimioterapiei, transplanturilor și SIDA sau de atacul unor agenți precum Listeria, virusul Herpes simplex și anumite ciuperci.
• Imunodepresie prin neutropenie – Sistemul imunitar nu funcționează bine din cauza neutropeniei, adică o deficiență sau o lipsă de granulocite neutrofile (globule albe care protejează împotriva agenților infecțioși). Aceasta poate fi cauzată de chimioterapie, de un transplant de măduvă osoasă sau de un atac de ciuperci (de exemplu, Candida și Aspergillus), enterococi și streptococi.
• Imunodepresia din asplenia – Splina participă la apărarea imunitară, deoarece este responsabilă de dezvoltarea, specializarea și stocarea limfocitelor. Cu toate acestea, anemia falciformă, traumatismele sau acțiunea anumitor protozoare și bacterii o pot afecta într-o asemenea măsură încât să necesite îndepărtarea.

Criteriu în funcție de origine

În ceea ce privește criteriul în funcție de origine, se poate face o distincție între imunodepresia primară cu caracter congenital și imunodepresia secundară care rezultă dintr-o anumită afecțiune.

Imunodeficiență primară

Aceasta este o imunodepresie cauzată de o afecțiune prezentă încă de la naștere și, prin urmare, este transmisă de părinți. Aceasta poate fi cauzată de diverse anomalii ale cromozomilor care gestionează răspunsul imunitar.

Imunodeficiență primară

Imunodeficiența secundară este definită ca fiind acea alterare a sistemului imunitar cauzată de anumite afecțiuni de natură reversibilă sau ireversibilă dezvoltate în timpul vieții.

De exemplu, una dintre cele mai frecvente forme este imunodepresia indusă de stres, deoarece stresul are un impact negativ asupra activității limfocitelor T și asupra formării anticorpilor, care sunt esențiale pentru apărarea imunitară.

O altă formă foarte frecventă este imunodeficiența secundară cauzată de deficiența nutritivă legată de dietele restrictive și/sau prohibitive.

Sistemul imunitar poate fi, de asemenea, compromis de o infecție virală care poate crea un cerc vicios greu de întrerupt. Din păcate, se poate vorbi și de imunodeficiența secundară legată de HIV care, spre deosebire de cele cauzate de alte infecții, nu este trecătoare.

Există o legătură între imunodepresie și glanda tiroidă, în sensul că o alterare a producției și activității hormonilor tiroidieni compromite răspunsul imunitar.

Imunodepresia și bolile autoimune apar atunci când sistemul imunitar se comportă în mod anormal, atacând organismul și distrugând celulele și țesuturile sănătoase.

Imunodepresie: Simptome

Atunci când sistemul imunitar funcționează defectuos sau este complet absent, ce simptome se manifestă? Depinde de cauză și de boala sau afecțiunea care rezultă din declinul sistemului imunitar.

De exemplu, în cazul imunodepresiei cauzate de infecții permanente ale tractului respirator, se va suferi de răceli, sinuzită, pneumonie și așa mai departe.

De obicei, organismul comunică o scădere a apărării imunitare prin lipsa poftei de mâncare, oboseală cronică, dureri musculare generalizate, căderea părului, erupții cutanate și febră.

În linii mari, o persoană imunocompromisă, care nu are o bună apărare imunitară, contractează o boală mai des și mai ușor și se vindecă mai greu.

Imunodepresie: Diagnostic

Diagnosticul de imunodepresie este important pentru a înțelege pe ce tip de terapie sau intervenție se poate baza pentru a gestiona sau rezolva situația.

Pentru a formula un diagnostic, pe lângă examinarea obiectivă și istoricul medical, specialistul poate prescrie teste de cuantificare a celulelor T, a globulelor albe și a anticorpilor.

Testul de anticorpi este utilizat doar dacă rezultatele nu au risipit îndoielile. Pacientului i se inoculează un vaccin pentru a evalua răspunsul imunitar: organismul produce anticorpi dacă are o bună apărare imunitară, altfel nu răspunde.

În cazul în care se suspectează imunodepresie congenitală sau boală autoimună, medicul poate prescrie teste genetice și examinări specifice.

Imunodepresie: tratament

Nu există un remediu universal pentru imunodepresie, deoarece tratamentul depinde de afecțiunea care a cauzat deficiența sau lipsa imunității.

Atunci când cauzele sunt tratabile, atunci sistemul imunitar revine la o funcționare normală prin întărirea acestuia printr-o dietă ad-hoc și un stil de viață sănătos. Uneori se recomandă și un supliment.

Din păcate, atunci când cauzele sunt dificil sau imposibil de tratat, ca în cazul imunodepresiei primare, există tendința de a recurge la terapii de substituție care limitează riscul de infecții și boli.

Totuși, în așteptarea unui tratament de vindecare sau în paralel cu terapia de substituție, rămâne esențial să se evite orice situație care ar putea scădea apărarea imunitară sau provoca infecții virale, bacteriene sau fungice.

Din nefericire, în multe cazuri de imunodepresie, vaccinurile vii atenuate destinate să stimuleze sistemul imunitar (care funcționează prost sau nu există) și să prevină alte afecțiuni nu pot fi inoculate, deoarece conțin forma activă a agentului patogen.

Concluzii

Imunodepresia este o afecțiune care poate pune la grea încercare organismul și trebuie tratată cât mai curând posibil pentru a evita apariția unor infecții, afecțiuni și boli mai grave.