Articole

A dispărut un domn Dr. Claudiu Gh. Savu

 

Stimați colegi, dragi prieteni,

Din nefericire, timpul ne devine inamic din momentul în care ne-am născut. Iar curgerea nisipului din clepsidră este și mai aprigă din momentul în care ai devenit neurochirurg.

Din acel moment, trăiești într-un vârtej al sintagmelor profesiunii: aborduri, hemoragie, clipuri, complicații, fistula LCR, recidive, supuratii etc. Un vârtej la care se adaugă, de multe ori, disfuncționalitățile lumii medicale, cele dintre colegi sau chiar cele ale familiei. Nu este deloc ușor!

Adesea, bătălia pentru izbândă în această nobilă profesiune seamănă cu lupta pentru supraviețuire din cine știe ce junglă fierbinte. Izbândă înseamnă să vindeci, dar înseamnă și să progresezi. Uităm prea ușor că suntem parte a uneia dintre cele mai respectate specialități medicale. Fără falsă modestie, spun: neurochirurgi sunt o elită.

Din păcate, se întâmplă – parcă tot mai des – să ne blamăm singuri propria condiție de medici. Sau, dacă nu o facem noi, să tăcem nefiresc în fața dezlănțuirilor din mass-media. Nu vreau să spun că nu avem și noi colegi cel puțin imperfecți. Dar greșelile unuia sau altuia nu trebuie să lovească comunitatea din jurul profesiei noastre.

În egală măsură, trebuie spus faptul că am avut și avem în continuare și modele de comportament și atitudine. Doamne și domni în adevăratul sens al cuvântului.

Unul dintre acești domni excepționali a fost neurochirurgul Claudiu Gh. Savu.

Nu are nicio importanță când și unde s-a născut, unde a crescut sau dacă a fost sau nu membru al vreunui partid. A avut o educație extraordinară. A fost colegul nostru, asistent universitar în clinica profesorului Constantin Arseni. A fost șef de secție la Spitalul Bagdasar-Arseni atunci când era condus de profesorul Alexandru Constantinovici.

Nimeni, niciodată, nu i-a putut reproșa ceva. Nu a rostit cuvinte urate/grele, nu a fost niciodată agresiv, nu și-a criticat colegii. Întotdeauna și-a ajutat colaboratorii, s-a comportat civilizat și a fost un model pentru neurochirurgii tineri pe care i-a format. A fost un exemplu al profesionalismului și echilibrului în  Clinica 1 de Neurochirurgie București.

Medicul Claudiu Savu a fost un model de comportament pentru neurochirurgia românească.

La un moment dat, a plecat din București la Centrul Neurochirurgical din Baia-Mare. A continuat să fie același neurochirurg valoros și același om de omenie și de vastă respirație culturală. Maramureșul l-a apreciat atât ca medic primar neurochirurg, cât și ca director medical la un centru privat. Dar l-a preciat și ca om care a dăruit celor din jur spirit, cultură, atitudine demnă și decentă.

Ce a rămas în urma sa? Cel mai important pentru un medic – un număr impresionant de pacienți vindecați. Un număr mare de colegi care i-au cunoscut profesionalismul. Și imaginea unui doctor cu zâmbet cald și atitudine de gentleman…

Dumnezeu să îl odihnească după sufletul său bun!

Leave a Reply