Articole

Home/Pacientii Multumesc/Pacientii Multumesc: Povestea Sabinei Chihaia

Pacientii Multumesc: Povestea Sabinei Chihaia

Ma numesc Cristi Chihaia si sunt din Suceava.Am sa va povestesc pe scurt cel mai mare calvar al vietii mele (si sper ultimul ), desi viata unora le da un bobirnac, iar altora, o directa de dreapta drept in fata .In luna mai a anului 2010 am remarcat un usor tremur al mainii drepte a fetitei mele Sabina in varsta de 4 ani.Parerile medicilor au fost diferite ,ba lipsa de calciu, ba una, ba alta astfel ca acest tremur nu se atenua ci crestea in amplitudine, am hotarit cu sotia sa plecam la Iasi la spitalul Sf. Maria unde am fost primiti de doamna prof.Dr Moraru.Dupa doua zile de investigatii la examenul RMN am primit “directa de dreapta drept in fata “:mare proces inlocuitor de spatiu emisfer cerebral stang, cu dimensiuni de 72/71/74 mm, net conturat, intens si omogen gadolinofil, cu discret edem de masa, deplasand linia mediana spre dreapta cu aproximativ 14 mm.Se dezvolta predominent temporo-frontal si in interiorul ventricolului lateral stang.Fiind singurul nostru copil nu pot descrie momentele groaznice prin care am trecut, iar doamna prof.Dr Moraru mi-a spus ca a luat legatura cu domnul profesor Ciurea la Bucuresti fara acordul nostru ,lucru pentru care voi fi vesnic recunoscator si ma voi ruga sa ii dea Dumnezeu sanatate si viata multa.Am ajuns la Bucuresti , si a doua zi de dimineata am fost la usa cabinetului Domnului Prof A.V. Ciurea unde am intrat impreuna cu fetita .Un gest extraordinar a fost sa ceara un pupic de la ea, si Sabina, ca vrajita a mers catre el si l-a pupat pe obraz ,ea care era reticenta la persoane necunoscute mai ales la cele de gen masculin.Dupa ce a studiat documentele cu care am venit de la Iasi si filmul de la RMN am auzit un WAU si apoi : “este gigantica, domnule, nu promit nimic datorita dimensiunilor” si in aceiasi zi a fost internata pentru mai multe investigatii (sange, tomografie, control radiologic plamani, control oftalmologic, etc). Dupa aceste investigatii mi-a spus ca singura sansa de supravetuire este o interventie chirurgicala, aceasta urmind sa fie facuta cit mai urgent intrucat existau mari sanse sa intre in coma .A venit si ziua operatiei .Marti ,14 septembrie, ziua Crucii o zi pe care nu o voi uita niciodata .Am condus fetita la blocul operator cu picioarele tremurind alaturi de sotie, constient ,mai mult sau mai putin ca poate fi ultima data cand o pot vedea in viata.Echipa operativa formata din medici de exceptie si consider eu din elita acestei tari au intrat in sala la ora 10:16 fiind formata din : dr Alexandru Vlad Ciurea ,dr Alexandru Tascu, dr Iulia Vapor .Si a inceput asteptarea ….dupa 9 ore si 30 minute a iesit si copilul viu, operat si in afara oricarui pericol, fara nici o complicatie post operatorie.In tot acest timp nu am fost om gindindu-ma ca poate iesi cu picioarele inainte din blocul operator, lucru pe care nu stiu daca puteam sa-l suport.Si uite asa, un “nu promit nimic” s-a materializat intr-o fiinta vie care este bine in acest moment traieste ,este vesela ,rade, vorbeste si imi umple casa de bucurie.Pentru acesti oameni nu am cuvinte sa imi exprim recunostinta dar cred ca am gasit o fraza care spune tot:”Domnilor doctori copilul meu s-a nascut de 2 ori :pe 27 martie 2006 si 14 septembrie 2010 parinti fiindui chiar dumneavoastra Domnule Doctor Ciurea ,Domnule Doctor Tascu si Domnisoara Doctor Vapor”. Timp de 3 saptamani am mers la dansul si dimineata si dupa-masa sa imi spuna ce se petrece. In toata aceasta perioada mi s-a parut remarcabil ca, in ciuda faptului ca avea foarte multe responsabilitati (neurochirurg, profesor universitar, sef de sectie), eu, un simplu individ, am reusit sa il intalnesc de doua ori pe zi pentru a avea informatii despre copilul meu. Mi s-a parut remarcabil ca, in timpul celor trei saptamani (“de foc” pentru noi), am discutat cu dansul inclusiv in weekend. Mi s-a parut remarcabil ca toata echipa dansului: domnul doctor Tascu, domnisoara doctor Vapor s-au purtat cu noi intr-un mod foarte uman si cald, cu zimbetul pe buze, usor abordabili si in permanenta dispusi sa te asculte si sa iti raspunda la toate intrebarile.

Va multumesc ca “ati mai albit odata “, ca ati transpirat pentru salvarea vietii copilului meu.

One Response to “Pacientii Multumesc: Povestea Sabinei Chihaia”

By Anonymous - 15 January 2011 Reply

Sa-l slavim Domnilor, sa-l divinizam pe dl. prof. dr. Ciurea, acum cand se afla la apogeul carierei sale. I-au trebuit 40 de ani ca sa ajunga aici, i-a trebuit o viata de om, cu nenumarate sacrificii , ca sa ajunga aici, pe cea mai inalta culme a neurochirurgiei romanesti. Il cunosc pe acest DUMNEZEU AL NEUROCHIRURGIEI, cum a fost numit de un pacient al sau, pe drept cuvant, de circa 34 de ani. Este un vechi prieten din copilarie, este “nenea doctor care mi-a vindecat buba la cap” acum 34 de ani si asa va ramane pentru mine si pentru multi alti pacienti ai sai pe care i-a smuls din ghearele mortii. SANATATE SA II DEA DUMNEZEU , CA SA NE AJUTE PE NOI, NISTE BIETI MURITORI DE RAND, SCAPATI DIN GHEARELE MORTII DE CATRE DANSUL!

Cu veneratie – Daniela din Ploiesti

Leave a Reply